Pictura interioară a Mănăstirii Pătrăuți

Pictura interioară uimeşte prin scene de o deosebită frumuseţe, cu teme unice sau cu abordări extraordinare ale unor teme clasice, culoarea predominantă fiind ocru auriu, cunoscut sub numele de galben de Pătrăuţi.

Luând în considerare inscripţiile în limba greacă de pe scenele din interiorul şi exteriorul bisericii, cât şi stilul artistului, s-a avansat ipoteza că biserica a fost pictată de o echipă de greci, bizantinologul francez Andre Grabar avansând numele lui Gheorghe din localitatea Tricala din centrul Greciei, a cărui piatră de mormânt o descoperise la Hârlău.

Stilul picturii este impregnat de umanismul bizantin specific perioadei paleologe de după căderea Constantinopolului.

Deşi unele scene au fost deteriorate de numeroasele evenimente din cronica neagră a mănăstirii, ansamblul iconografic păstrează scene inegalabile, printre care Tabloul Votiv din naos şi ampla frescă de pe peretele vestic al pronaosului intitulată Cavalcada Sfintei Cruci.

În Tabloul votiv, Sfântul Ştefan cel Mare este reprezentat oferind biserica lui Iisus Hristos, ajutat fiind de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, înaintaşul său în lupta pentru cruce, domnitorul stând alături de soţia sa, Maria Voichiţa, de fiul său Bogdan al III-lea şi de domniţele Maria şi Ana. Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare este înfăţişat cu aceeaşi coroană ca şi tatăl său şi cu aceleaşi însemne domneşti pe hainele sale. Tabloul este un adevărat testament în legătură cu viitorul domn al Moldovei.

În partea de jos a tabloului se observă o spărtură ce dovedeşte existenţa unui alt tablou dedesupt. Atunci când a fost pictată biserica, fiul lui Ştefan, ce era cunoscut în ţară ca viitor domn, era Alexăndrel. Dar acesta moare la 1496, cu opt ani înaintea lui Ştefan, de unde şi reconfigurarea succesiunii la domnie. Repictarea tabloului votiv a fost între 1496 si 1499, căci în tabloul votiv apare domniţa Ana, despre care se ştie că a murit la 1499, iar la Voroneţ, unde biserica s-a pictat în jurul anului 1500, Ana nu mai apare.

Cavalcada Sfintei Cruci, surprinde o armată de sfinţi militari ce au fost ucişi în timpul persecuţiilor anticreştine. Aceşti sfinţi sunt reprezentaţi călări şi înarmaţi. Nu este o scenă istorică, ci este o scenă ce se petrece în Rai. Sfinţii sunt conduşi de Arhanghelul Mihail şi de Împăratul Constantin, într-o mare horă a iubirii şi rugăciunii în jurul Crucii ce este înfăţişată în ceruri.

Această icoană este o compoziţie originală care nu a mai fost pictată în nici o altă biserică în întreaga artă de tradiţie bizantină. Este o rugăciune prin care Sfântul Ştefan cel Mare invocă biruinţa arhanghelului şi a mucenicilor în folosul armatelor sale pământeşti. Armata cerească este chemată în ajutorul armatei moldovene ce luptă pentru păstrarea identităţii creştine în faţa turcilor.