În luna noiembrie 1914, armata austro-ungară a înființat noi regimente, formate din recruți, printre care și HIR 300 (Honvéd Infanterie Regiment numărul 300).
În primăvara anului 1915, fiind necesară sporirea efectivelor trupelor, s-au înființat încă două regimente de honvezi, respectiv Regimentele 306 și 307 Infanterie.
Regimentul 306 a fost înființat la 10 Iunie 1915 și a primit soldați de la batalioanele naționale numerele 1, 29 și 30. Fiecare batalion de înlocuire a furnizat soldați la câte un batalion alocat. În timpul războiului, aceste batalioane de înlocuire au asigurat și înlocuirea regulată a batalioanelor timp de 30 de ore, în timp ce acestea au primit și soldați de la batalioane de înlocuire străine. Primul comandant de regiment a fost locotenent-colonelul Lajos Miklósi, iar comandanții de batalion au fost locotenenții-coloneii Kázmér Sztavinszky și Győző și maiorul Antal Kovách.
Pe 21 iunie soldații au primit ordinul de plecare. Inițial au crezut că se duc pe câmpul de luptă italian, așa că au rămas uimiți când regimentul lor a fost repartizat în Transilvania. Plecarea lor pe front a fost pe data de 22, cu două trenuri din Budapesta prin Oradea, Cluj-Napoca și Târgu Mureș, iar pe 23 și respectiv 24 Iunie 1915 au ajuns în gara din Reghin.
Brigada a fost detașată în Bucovina pe 5 iulie 1915 pentru a întări liniile frontului din Kolomea și Cernăuți. Au luat parte la luptele grele duse la Toporăuți, Cârlibaba, Tătarca și Vatra Dornei, ca mai apoi, din luna octombrie 1916, să lupte împotriva armatei române alături de regimentele bavareze de pe muntele Bârnarel (1.321 metri), pe care l-au ocupat și unde au rămas pe poziții până la marea ofensivă din iulie 1917. Din data de 24 octombrie, trupele române adverse au fost înlocuite de cele ruse. Chiar dacă rușii nu au lansat un atac major, bătăliile mai mici s-au tot repetat, iar artileria lor a ținut sub tir pozițiile regimentului și orașul, aproape în permanență. Revoluția bolșevică din octombrie 1917 a lovit în plin morala armatei ruse, așa că luptele au mai scăzut în intensitate, dar tirul constant de artilerie asupra pozițiilor regimentului a provocat probleme destul de mari; doar tratatul de pace încheiat cu rușii a adus oprirea totală a luptelor. În luna mai 1918, regimentul a fost trimis pe câmpul de luptă italian. Au mers spre Tirol de-a lungul întregii monarhii, ajungând în sectorul de liniilor de luptă din Asiago, acolo fiind incluși în corpul Armatei a XII-a.