Tinovul Șaru Dornei

Tinovul Șaru Dornei reprezintă un ecosistem unic, o mlaștină oligotrofă (săracă în substanțe nutritive) alimentată și menținută de apa pluvială. Acest tip de zonă umedă se întâlnește în regiunile depresionare cu climat rece și umed și pe platourile înalte muntoase.

Situl cuprinde o gamă variată de habitate prioritare de interes comunitar.

Situl protejează două habitate prioritare aflate într-o stare excelentă de conservare: 7110 – Turbării active (30% din suprafața sitului), și 91D0 – Turbării cu vegetație forestieră (70% din suprafața sitului).

Întreaga vegetație este dominată de mușchiul de turbă de tip Sphagnum, care se întinde peste toată suprafața mlaștinii. Fondul vegetației îl alcătuiește mușchiul arctic, peste care în condiții austere de troficitate s-a dezvoltat un arboret cu o consistență plină de pin silvestru (Pinus sylvestris forma turfosa) pe un strat de turbă. Această formă mai rară de pin silvestru, prezentă într-o turbărie împădurită, constituie elementul cel mai important al sitului.

Pe alocuri, din stratul de mușchi se înalță zone bombate (mușuroaie) alcătuite din diverse asociații de mușchi de turbă și mușchi de pământ. Plantele lemnoase din aceste zone sunt merișorul, afinul negru, afinul vânăt și răchițelele mărunte. În jurul acestor zone bombate există șănțulețe, adesea acoperite cu apă.

Flora sitului include specii relictare glaciare și specii protejate la nivel comunitar: Curechiul de munte (Ligularia sibirica), specie de interes comunitar, Gălbenele (Ligularia sibirica), Bumbăcărița (Eriophorum vaginatum) – plantă perenă care înflorește în aprilie-iunievRoua cerului (Drosera rotundifolia), singura plantă carnivoră din România, Rogozul (Carex echinata), Răchițelele (Vaccinium oxycoccos), Ruginarea (Andromeda polifolia), Pipirigul cerbilor, Coada zmeului și Trifoișteaua.

În Tinovul Șaru Dornei au fost identificate 60 de specii de ciuperci.

Speciile de animale sunt cele caracteristice tuturor tinoavelor din Bazinul Dornelor. Fauna de nevertebrate este bogată, alcătuită din organisme microscopice, păianjeni, viermi cilindrici și inelați și multe specii de insecte. Entomofauna este bine reprezentată de carabi, greieri, lăcuste, cosași, viespi, bondari, fluturi și libelule.

Dintre vertebrate se remarcă păsările, cu speciile: fâsa de luncă, codobatura de munte, sfrânciocul roșiatic, sturzul de vâsc, sturzul cântător, cănărașul, scatiul, ochiul boului, cinteza de pădure, presura galbenă, ciuful de pădure și șorecarul comun, alături de multe altele.

Dintre mamifere, în zona tinovului sunt întâlnite frecvent mistrețul (Sus scrofa) și veverița. Ca herpetofaună se remarcă broaștele roșii de munte și tritonii.

Teritoriul sitului se înscrie în ținutul climatic de munte în care se individualizează topoclimatele de depresiune și vale, cu o climă montană răcoroasă. Temperaturile medii iarna sunt sub -6°C, iar vara nu depășesc 14°C. Umiditatea relativă a aerului este de 80%, iar cantitatea medie anuală de precipitații are valori de peste 600 milimetri. Gerurile târzii și cele timpurii sunt destul de frecvente. Stratul de zăpadă se menține pe o durată lungă de timp.

În sit predomină solurile hidromorfe (sol gleic cu subtipurile tipic și turbos), alături de care mai apar histosolurile (sol turbos tipic) și cambisolurile (sol brun acid).

În Tinovul Șaru Dornei se poate observa fenomenul de „tinerețe fără bătrânețe” – arbori seculari cu diametre de doar 20-30 centimetri, care lasă impresia că sunt abia la început de drum prin viață. Creșterile anuale într-un tinov sunt cu mult mai mici decât în pădurile obișnuite, ceea ce explică dimensiunea lor redusă.