Lacurile Fălticeni
Lacurile Fălticeni este o arie naturală protejată de importanță comunitară și specială avifaunistică pe cursul Râului Șomuzul Mare din sud-estul județului Suceava.
Situl face parte din rețeaua ecologică Natura 2000, cea mai mare rețea de arii naturale protejate din Europa.
Aria protejată se întinde pe o suprafață de 876,70 hectare și cuprinde teritoriile administrative ale orașului Fălticeni și ale comunelor Bosanci, Bunești, Horodniceni, Moara și Rădășeni.
Zona este străbătută de drumul național DN 2, care leagă municipiul Suceava de Roman.
Zona are o importanță deosebită pentru conservarea biodiversității la nivel european.
Situl protejează habitate esențiale pentru păsările migratoare care traversează Europa în călătoria lor către zonele de iernare din sudul continentului și Africa Sub-Sahariană.
Lacurile Fălticeni sunt singura arie antropică pentru protecția păsărilor din județul Suceava și contribuie la menținerea populațiilor europene de specii amenințate la nivel global.
Rețeaua Natura 2000 din care face parte are ca scop menținerea în condiții optime a populațiilor de plante și animale pentru generațiile viitoare.
Istoric
Lacurile Fălticeni au fost create prin amenajarea unor acumulări de apă pe cursul Șomuzului Mare în amonte de orașul Fălticeni. Zona a fost declarată Arie de Protecție Specială Avifaunistică în anul 2007, prin Hotărârea de Guvern numărul 1284 din 24 Octombrie 2007, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Situl a fost desemnat ca Sit de Importanță Comunitară în anul 2011, prin Ordinul de Ministru numărul 2387/2011 pentru modificarea OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară. Aria protejată are suprafața de 876,70 hectare și este încadrată în bioregiunea geografică continentală, în Podișul Sucevei.
Caracteristici unice și remarcabile
Aria naturală include patru acumulări principale de apă: lacul Fălticeni (compus din trei bazine de apă situate chiar în oraș), lacul Pocoleni, lacul Mihăiești și lacul Moara. Complexele lacustre formează 85% din suprafața sitului și sunt înconjurate de terenuri agricole, pășuni, fânețe și livezi. Suprafețele de luciu de apă sunt întretăiate de stufărișuri compacte și păpurișuri, creând un mozaic de habitate esențial pentru biodiversitatea zonei.
Vegetația specifică zonelor umede este formată preponderent din stuf, papură, stânjenel de baltă, crin de baltă, mană de apă, alior de baltă, piciorul cocoșului și pipiriguț. Aceste stufărișuri dense creează condiții ideale pentru cuibăritul și hrănirea numeroaselor specii de păsări protejate.
Situl conservă populațiile a 19 specii de păsări protejate la nivel european. În perioada de reproducere cuibăresc aici specii rare precum stârcul pitic (20-30 de perechi), buhaiul de baltă (până la patru perechi), eretele de stuf (până la cinci perechi) și sfrânciocul roșiatic. Este prezentă ca specie cuibăritoare și chira mică, deși aceasta nu cuibărește în fiecare an. Cuibărirea chirei mici în această parte a țării acordă zonei un rol important în conservarea speciei, fiind unul dintre foarte puținele locuri în afara Dobrogei în care a fost semnalată reproducerea acestei păsări.
În timpul migrației de primăvară și toamnă, zeci de mii de păsări găsesc condiții excelente de hrană și odihnă pe lacurile Fălticeni. Pot fi observate stoluri masive de bătăuși (până la 8.000 de exemplare), pescăruși râzători (în jur de 5.000 de exemplare), fluierari de mlaștină (până la 3.000 de exemplare) și ploieri aurii (până la 1.500 de exemplare). Rața roșie (200-350 de exemplare) și ferestrașul mic (200-280 de exemplare) sunt două specii de interes comunitar care se văd constant cu efective semnificative în sit.
La sfârșitul toamnei și chiar la începutul iernii, pe malurile lacurilor poposesc oaspeți de departe: cufundarul polar (până la 20 de exemplare) și cufundarul mic (până la opt exemplare). Pe malurile nămoloase pot fi văzuți până la 400 de stârci de noapte, până la 250 de egrete mici și până la 120 de egrete mari. Pasajul este important și pentru barza albă, din această specie adunându-se până la șase sute de exemplare pentru realizarea marilor stoluri de migrație.
Zona protejată este importantă pentru trei specii de mamifere protejate la nivel european: vidra, liliacul de iaz și liliacul cu urechi lungi. Liliacul de iaz găsește aici habitate ideale de hrănire. Situl contribuie la protejarea populațiilor de patru specii de amfibieni: tritonul cu creastă, izvorașul cu burtă roșie, precum și o specie de reptile: țestoasa de apă. În cadrul monitorizărilor științifice a fost descoperită pentru prima dată în sit prezența popândăului, un mic mamifer important pentru lanțul trofic.
Ce se poate vizita
Vizitatorii pot observa păsările din zonele accesibile ale lacurilor, în special pe malurile acumularilor de apă și în apropierea stufărișurilor. Primul lac este chiar în orașul Fălticeni și poate fi accesat pe jos direct de la marginea orașului. Lacurile următoare – Pocoleni, Mihăiești și Moara – sunt situate în amonte pe cursul Șomuzului Mare.
Perioada cea mai spectaculoasă pentru observarea păsărilor este în timpul migrației de primăvară (martie-mai) și de toamnă (septembrie-noiembrie), când zeci de mii de păsări migratoare poposesc în zonă pentru hrănire și odihnă. În aceste perioade se pot observa stoluri impresionante de limicole, anatide și alte păsări de apă.
Iarna, chiar și în zilele geroase, se pot observa specii nordice rare precum cufundarul polar și cufundarul mic, care pescuiesc în ochiurile de apă neînghețată. Primăvara și vara, stufărișurile devin habitate de cuibărit pentru specii protejate precum stârcul pitic, buhaiul de baltă și eretele de stuf.
În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric și cultural: Biserica Adormirea Maicii Domnului (Hagigadar) din satul Bulai, lăcaș de cult armenesc construit în 1512, Biserica Sfântul Nicolae din Fălticeni (construcție 1798), Biserica de lemn Sfântul Gheorghe din Fălticeni (secolul al XVIII-lea), Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni (secolul al XVI-lea), Casa memorială Mihail Sadoveanu din Fălticeni (construcție 1908) și Casa lui Eugen Lovinescu din Fălticeni (construcție 1850).
Durata recomandată pentru vizitare
Pentru o vizită dedicată observării păsărilor se recomandă o durată de două-patru ore, în funcție de sezon și de interesul vizitatorilor.
În perioada migrației, când activitatea avifaunistică este intensă, vizita poate fi extinsă la o jumătate de zi sau chiar o zi întreagă pentru pasionații de ornitologie.
Orele de dimineață devreme (la răsăritul soarelui) și cele de seară (înainte de apus) sunt cele mai propice pentru observarea păsărilor.
Mențiuni
Principalele căi de acces în sit sunt reprezentate de DN 2 (Fălticeni – Bunești – Suceava) și de DJ 209A (Fălticeni – Mihăiești). Accesul rutier este asigurat pe întreaga lungime a sitului, iar lacurile pot fi vizualizate de pe drumurile publice. Nu există parcări special amenajate pentru vizitatori, dar se poate parca pe marginea drumurilor publice în zonele permise.
Se recomandă îmbrăcămintea confortabilă și discretă, în culori neutre pentru a nu deranja păsările.
Zona este arie naturală protejată, parte din rețeaua Natura 2000, și există restricții stricte pentru protecția biodiversității. Este interzisă deranjarea păsărilor în perioada de cuibărit (aprilie-iulie). Vânătoarea și braconajul sunt strict interzise și manifestă un impact major asupra comunității avifaunistice. Pescuitul sportiv este permis doar în zonele desemnate și trebuie evitat în apropierea teritoriilor de cuibărit. Practicarea sporturilor pe apă în perioada de cuibărit și pasaj este strict interzisă deoarece determină părăsirea cuiburilor de către păsări.
Nu este permisă pătrunderea în stufărișurile compacte, care constituie habitate de cuibărit esențiale. Distrugerea vegetației acvatice este interzisă. Aruncarea deșeurilor în zonă este strict interzisă.
Terenul poate fi alunecos și noroios, mai ales în sezonul ploios. Malurile abrupte ale lacurilor prezintă risc de alunecare. În perioada verii, expunerea prelungită la soare pe malurile deschise ale lacurilor poate fi periculoasă – se recomandă folosirea protecției solare și hidratarea corespunzătoare. În zonele cu stufărișuri dense există risc de întâlnire cu șerpi de apă, care sunt inofensivi dacă nu sunt deranjați.
Cel mai important aspect este respectarea liniștii în zonele de observare. Păsările sunt extrem de sensibile la zgomot și deranj, mai ales în perioada de cuibărit și migrație. Vizitatorii trebuie să se deplaseze lent și discret, evitând mișcările bruște și zgomotele puternice. Este interzis apropierea de cuiburi și de coloniile de cuibărit.
Pentru observarea optimă a păsărilor, se recomandă menținerea unei distanțe de siguranță de minimum 30-50 de metri de stufărișuri și de grupurile de păsări. Folosirea binoclului permite observarea detaliată fără a deranja fauna. Fotografierea trebuie făcută din distanță rezonabilă, fără a stresa păsările.
Vizitele în grup trebuie să fie limitate ca număr de participanți (maxim 10-15 persoane) pentru a minimiza impactul. Este recomandat să se viziteze zona însoțiți de un ghid ornitolog care cunoaște zonele sensibile și comportamentul păsărilor.
Perioade pentru vizitare. Primăvara (martie-mai): migrația de primăvară aduce zeci de mii de păsări care poposesc pentru hrănire și odihnă. Se pot observa stoluri masive de limicole (bătăuși, fluierari, ploieri), anatide și alte specii migratoare. Este perioada ideală pentru observarea diversității avifaunistice maxime. Toamna (septembrie-noiembrie): migrația de toamnă este la fel de spectaculoasă ca cea de primăvară. Lacurile găzduiesc stoluri impresionante de păsări care se îndreaptă spre zonele de iernare din sudul Europei și Africa. La sfârșitul toamnei și începutul iernii apar speciile nordice rare: cufundarul polar și cufundarul mic. Vara (aprilie-iulie): perioada de cuibărit, când se pot observa păsările protejate care se reproduc în stufărișuri – stârcul pitic, buhaiul de baltă, eretele de stuf, chira mică. Vizitele trebuie făcute cu maximă precauție pentru a nu deranja cuibăritul. Iarna (decembrie-februarie): chiar și în zilele geroase se pot observa specii nordice care rămân pe lacurile neînghețate complet. Perioada mai puțin spectaculoasă din punct de vedere al diversității, dar oferă oportunitatea de a vedea specii rare care iernează în zonă.
Orele recomandate pentru observare sunt dimineața devreme (la și după răsăritul soarelui, între 6:00-10:00) și seara (înainte de apusul soarelui, între 17:00-20:00 vara), când păsările sunt cele mai active.
Cod
- ROSCI0310 – arie naturală protejată de interes comunitar / sit de importanță comunitară
Program de vizitare
Situl este accesibil publicului în orice zi a săptămânii, pe tot parcursul anului. Nu există program fix de vizitare sau taxe de intrare, deoarece este vorba de o arie naturală deschisă.
Tarife de vizitare
Accesul în zonele publice ale sitului este liber și gratuit.
Contact
județul Suceava, România


