Larion

Larion este un sit de importanță comunitară situat în comunele Coşna și Poiana Stampei din județul Suceava și comuna Lunca Ilvei din Bistriţa-Năsăud.

Cod

ROSCI101

Caracteristici

Bioregiunea: alpină.
Ecoregiunea: Carpaţii Orientali.

Suprafaţa: 3.023 hectare.
Altitudinea: 1.237 maximă, 731 minimă, 955 medie.

Căi de acces

Situl este traversat de DJ172D care străbate localităţile Lunca Ilvei şi Tătaru. Chiar prin interiorul sitului trece calea ferată Ilva Mică-Floreni, gara Grădiniţa fiind situată în sit.

Habitatele de interes comunitar din sit

91D0 – Turbării cu vegetaţie forestieră

Speciile de interes comunitar din sit

Mamifere: Urs brun (Ursus arctos), Râs (Lynx lynx), Lup (Canis lupus).

Plante: Buxbaumia viridis.

Caracterizarea sitului

Situl conservă habitatul de turbărie împădurită și tinoave în care stratul de turbă are grosimi considerabile, caracterizate printr-o diversitate floristică deosebită. Pădurile din sit, formate din molid, pin silvestru şi mesteacăn pufos, se remarcă prin capacitatea naturală mare de regenerare, subliniată de prezenţa puieţilor de diverse vârste. În sit se găsesc importante populaţii de roua cerului și de carnivore mari protejate la nivel european, râs, lup și urs (ultimul fiind prioritar pentru conservare), care folosesc habitatele din zonă ca loc de hibernare și reproducere. Situl include și rezervația naturală de interes naţional „Crovul de la Larion“.

Geologie / geomorfologie

Situl este localizat în Depresiunea Dornelor, o depresiune tectono-erozivă drenată de Bistriţa și afluenţii săi Dorna şi Neagra Şarului. Relieful variat, care cuprinde zonă montană, deluroasă şi teren de luncă, este sculptat în formaţiuni sedimentare pliocene şi vulcanice. Zona se încadrează în sistemul depresionar subvulcanic intern, cu amprentă proprie de groapă tectonică provenită prin prăbuşire. Aici avem două zone cu predispoziţie diferenţiată la eroziune: zona şisturilor cristaline şi a rocilor eruptive, caracterizată prin existenţa unui substrat litologic constituit din roci dure masive şi impermeabile, cu eroziune redusă la suprafaţă şi în adâncime şi cu un relief dominat de versanţi cu pante mari, și zona sedimentară care prezintă un substrat alcătuit din roci friabile detritice, permeabile şi intens afectate de factorii erozivi la suprafaţă şi în adâncime, cu un relief cu pante domoale şi fragmentare puternică.

Pedologie

Tipul principal de sol este cel brun edafic, urmat de solurile cu gleizare pronunţată pe care se dezvoltă păduri de conifere și tinoave.

Hidrologie

Situl este străbătut de pâraiele Silhoasa, Bolovan, Siminic și Pârâul lui Puşca. Silhoasa şi Bolovan sunt afluenţi ai râului Ilva, iar Siminic este afluent al râului Teşna, care izvorăște de sub poalele muntelui Măgura Calului.

Aspecte climatologice

Situl se află într-un climat continental moderat montan cu temperaturi medii anuale de 5,1 °C, amplitudini termice de 21,5 °C între lunile ianuarie şi iulie şi o pondere a zilelor cu calm atmosferic de 68,8%. Valoarea medie multianuală a vitezei vântului este de 2,2 m/s, iar cantitățile medii anuale de precipitaţii sunt de 657,4 mm. Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă este de 105, grosimea medie a acestuia fiind de 110 cm. Iarna predomină invaziile de aer de natură arctică din NV, iar vara cele de aer cald, temperat maritim. Verile și primăverile sunt mai scurte, uneori ploioase şi răcoroase, în schimb toamnele sunt lungi.

Vegetația

Turbăria cu vegetaţie forestieră este un habitat prioritar pe care îl găsim în sit şi reprezintă o etapă intermediară între turbăriile active, improprii vegetaţiei forestiere, şi pădurile propriu-zise. Un element de specificitate al zonei este dat de prezenţa mlaştinilor oligotrofe (tinoave), ce păstrează elemente floristice specifice perioadelor interglaciare şi similare zonei de tundră. Acestea se află într-o stare de conservare relativ bună, având o suprafaţă mare cu strat de turbă gros de 3 m. Este prezentă o importantă populaţie de roua cerului (plantă carnivoră), cu o densitate de aproximativ 500 exemplare/ha. Tinovul este înconjurat de păduri de molid, pin silvestru şi mesteacăn pufos, cu structuri complexe și neregulate dezvoltate pe sol cu exces de umiditate. Aproximativ 110 ha sunt reprezentate de păduri de molid cu mușchi de turbă şi afini, molidiş cu mușchi de pământ, molidiş cu anin alb și molidiş cu măcrișul iepurelui. Sunt prezente rare exemplare de cireş, brad şi fag. Trebuie menţionată capacitatea mare de regenerare a speciilor arborescente evidențiată prin prezenţa puieţilor de molid şi pin de diverse vârste. Situl conservă o specie rară de mușchi, de importanță comunitară de mici dimensiuni care se dezvoltă pe lemn degradat.

Fauna

Fauna sitului este caracteristică pădurilor de conifere și amestec din Carpaţii Orientali. Speciile care au aici populaţii-nucleu foarte importante la nivel european sunt carnivorele mari (ursul, lupul şi râsul), pentru care situl reprezintă atât un culoar ecologic cât și o zonă propice hibernării și reproducerii. Pe lângă aceste specii de interes comunitar, sunt prezente importante populații de cerb carpatin, căprior, mistreţ, vulpe, jder de copac, jder de piatră, nevăstuică, hermelină, cocoş de munte, ieruncă, buhă, ciocănitoare neagră.

Contact

Aria naturală protejată este administrată de Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) – Serviciul Teritorial Suceava.

Informații preluate din Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).