Ceramica neagră de Marginea – moștenire dacică

Ceramica de culoare neagră este mărturie a originii dacice. Ea se mai întâlnește astăzi numai în atelierele de olărit de la Marginea.

După modelare, vasele își urmează drumul vechi de mii de ani: pe vremuri, erau arse în gropi mari de 1,5 metri, de forma unui con cu vârful în sus. Alături era săpată o groapă mai mică, ce comunică printr-un canal cu prima și în care se făcea focul, foc ce ducea la colorarea în roșu a vaselor din groapa mare. În acest moment vasele erau acoperite cu un strat gros de lut umed, astupându-se astfel și canalul dintre cele două gropi – arderea însă continua, fără oxigen, vasele căpătând culoarea cenușie sau neagră.

Tehnica s-a păstrat până astăzi, cu ceva schimbări: pământul este adus de olar de la marginea satului, însă vasele sunt arse în cuptoare, închise și în partea de sus și la gurile de foc. Lemnele de brad stau stivă pe pereții atelierelor. Ca și dacii, mesterul frământa lutul cu mâinile goale, după ce l-a înmuiat cu apă. Își alege apoi un bulgăre de pământ, îl pune pe roată și totul începe să se transforme, până când în ochiii meșterului se citește mulțumirea lucrului bine făcut.

Formele vaselor sunt și ele din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu două toarte, strachini de diferte dimensiuni, oale cu mânuși. Tehnica de decorare este cea tradițională: vasele se lustruiesc cu o piatră specială, urmele cenușii rămase pe pereții vasului încă nears amestecându-se cu negrul metalic al acestora.

Acestei tehnici i se adaugă folosirea motivelor și ornamentelor geometrice: spirale, linii frânte, ramuri de brad. Așa sunt meșterii pe-aici, păstrători de tradiții și iubitori de nou. O mână de oameni ce continuă să învârtă roata și să ardă în cuptorul înăbușit vase de lut, ca și strămoșii lor.