Samuil Isopescu

Născut în satul Costișa din comuna Frătăuții Noi în decembrie 1842, într-o familie de țărani, Isopescu și-a continuat studiile la Gimnaziul din Suceava și la Liceul din Cernăuți, demonstrând calități intelectuale remarcabile încă din copilărie.

Între 1868 și 1872 a urmat cursurile Facultății de Istorie și Geografie de la Universitatea din Viena, unde a avut colegi pe Mihai Eminescu, Teodor Ștefanelli, Vasile Bumbac și Ștefan Ștefureac.

După absolvire, în 1872, a fost numit profesor de istorie la Gimnaziul Superior din Suceava, unde a predat istorie și geografie timp de 32 de ani, până în 1904. În această perioadă, a locuit în Suceava și și-a dedicat viața educației tineretului român.

Principala realizare a lui Samuil Isopescu a fost elaborarea Manualului de istorie universală pentru clasele inferioare de școale secundare, publicat în trei volume între 1899 și 1901: Epoca veche, Epoca medie și Epoca nouă sau modernă. Manualul a fost publicat în două ediții succesive și a fost utilizat timp de peste un deceniu în învățământul gimnazial din întreaga Bucovină. În concepția autorului se remarcă preocuparea de a include istoria românilor în contextul istoriei universale.

Pe lângă activitatea didactică, Isopescu a tradus din limba germană lucrări din domeniul științelor economice și literaturii didactice, inclusiv manuale de aritmetică și geografie. A scris și articole pentru ziarul Albina, contribuind astfel la viața culturală a Bucovinei.

A decedat la 19 Martie 1914 în localitatea Hulubești, Dâmbovița, și este înmormântat în Cimitirul Pacea din Suceava.