Klippa calcare triasice Pârâul Cailor

Zona a fost descoperită în 1876 de către geologul austriac K. Paul. Fosilele au fost determinate de paleontologul E. Mojsisovics în 1879, iar acestea au devenit de referință pentru faunele fosile triasice din regiunea mediteraneană, fiind figurate în atlase și monografii.

Rezervația conține o bogată faună de vârstă triasică.

Umând Pârâul Cailor se poate observa succesiunea formațiunilor de pe flancul intern (vestic) al sinclinalului Rarău: șisturi cristaline, urmate de conglomerate cuarțitice ce aparțin Triasicului inferior, apoi dolomite atribuite Triasicului mediu și superior, un pachet de jaspuri tot triasice, care toate aparțin seriei bucovinice, apoi formația de Wildflysch.

Succesiunea nu se poate urmării în continuare, terenul fiind acoperit de fâneață, dar în aceasta se observă o mică movilă de șapte-opt metri lungime, șase-șapte metri lățime și doi-trei metri înălțime, acoperită de vegetație. Ea este construită din calcare roșii din care a fost descrisă o bogată faună fosilă: 15 specii de amoniți și 11 specii de bivalve.

În prezent se consideră că aceste calcare roșii, comparate cu cele de Hallstatt din Alpi, reprezintă olistolite, blocuri însedimentate în masa de fliș haotic cretacic, aparținând unei unități împinse până aici și dezmembrată. Considerațiile paleontologice și tectonice dovedesc din plin valoarea considerabilă științifică a blocului de calcar, ce trebuie protejat cu strictețe de iubitorii de fosile rare.

Sursa: Arii naturale protejate din Bucovina / prof. dr. Marcian Bleahu, Adrian Done și Tatiana DONE / Gura Humorului, Terra Design, 2006.