Pădurea Zamostea Luncă

Pădurea Zamostea Luncă se află situată la 290 metri altitudine pe terasa inundabilă a Siretului și se întinde spre est până la contactul cu zona colinară a Podișului Sucevei.

Rezervația este foarte bogată în taxoni.

Dintre speciile lemnoase, se remarcă dominația Stejarului (Quercus robur). Farsinul (Fraxinus excelsior) a fost în parte redus prin extracție, Carpenul (Carpinus betulus) este destul de bine reprezentat, iar Teiul (Tilia cordata), Cireșul sălbatic (Prunus avium), Paltinul de câmp (Acer platanoides) și Plopul tremurător (Populus tremula) sunt arbori destul de frecvenți. Dintre elementele arbustive, apar Jugastrul (Acer campestere), Ulmul (Corylus avellana), Sângerul (Cornus sanguinea), Ulmul de câmp (Ulmus laevis), Păducelul (Crataegus monogyna), Salba moale (Evonymus europaea), Iedera (Hedera helix) și sporadic Salba pitică (Euonymus nana), monument botanic al naturii.

Flora este bogat reprezentată prin Ghiocei (Galanthus nivalis și Leucojum cernum) care îmbracă suprafețe întinse ale rezervației lăsând vizitatorului, în cursul lunilor aprilie-mai, o imagine de neuitat. La ele se adaugă Viorelele (Scilla bifolia), Sor cu frate (Melampyrum bihariense), Mierea ursului (Pulmonaria offcinalis), Dalacul (Paris quadrifolia), Trei răi (Hepatica nobilis), Tătăneasa (Symphytum cordatum), Crețușca (Filipendula ulmaria), Rolul pământului (Arum maculatum), Cerențel (Geum urbanum) și Lăcrămioara (Convallaria majalis). Ca monumente botanice ale naturii se semnalează Laleaua pestriță (Fritillaria meleagris) și Papucul doamnei (Cyripedium calceolus).

Fauna este reprezentată prin numeroase specii, printre care căpriorul, mistrețul, pisica sălbatică, vulpea, iepurele și jderul.

Caracterul de pădure de luncă, domină de stejari în asociație cu frasini, a determinat prezența unui număr mare de păsări ce alcătuiesc o ornitocenoză bine stabilizată. Prezența stejarilor bătrâni permite o intensă populare cu specii care trăiesc în scorburi precum Graurul (Sturnus vulgaris) și Stâncuța (Coloeus monedula). Ca element autohton este Fazanul (Phasianus colchicum torquatus), naturalizat prin colonizări repetate, găsind aici un mediu foarte prielnic.