Tinovul Găina Lucina

Tinovul Găina Lucina a fost descoperit la începutul secolului al XX-lea de Mihai Gușuleac care în anul 1921 a propus punerea lui sub ocrotire realizată în anul 1932.

Rezervația botanică, parțial împădurită, adăpostește o floră specifică turbăriilor și mai ales elementul boreal, Mesteacănul pitic (Betula nana), în arealul său sudic mondial. Tufele de measteacăn pitic cresc pe un strat gros de turbă cu mușchi de tip artic (Sphagnum) și sunt dese. Pe numeroase ramuri uscate se dezvoltă lichenul (Cetraria caperata).

Desișul greu de străbătut, mai ales umed, este invadat din ce în ce mai puternic de molid și de pin silvestru, mai cu seamă pe latura de est de numeroase tufe de sălcii de mlaștină (Salix aurita și Salix pentantra). La marginea dinspre vest se găsesc exemplare de mesteceni pufoşi (Betula humilis, Betula alba subspecia glutinosa).

Subsolul îl constituie formațiunea de Wildflysch din sinclinalul Rarău iar solul este turbos.

Arborele dominant este Pinul silvestru (Pinus sylvestris) în amestec cu mestecinii (Betula humilis și Betula alba subspecia glutinosa). Tufele de Mesteacăn pitic (Betula nana) cresc pe un strat gros de turbă cu muschi de tip arctic (Sphagnum), asociat cu Merișor ( Vaccinium vitis-idaea), Afin negru (Vaccinium myrtillus), sălcii de mlaștină (Salix aurita și S. pentandra), iar ca plante de mlaștină Calamagrostis neglecta și Bumbăcărița (Eriophorum vaginatum).

Fauna învecinată este specifică zonelor montane: cerbul carpatin, căpriorul, mistrețul, râsul, ursul, lupul, jderul… Ornitofauna este reprezentată prin 30 de specii pintre care Acvila de munte (Aquila chrysaetos), Vinderelul roșu (Falco tinnunculus), Gaița (Garulus glandarius) și Corbul (Corvus corax).

Ioan Nemeș care a descoperit aici trei specii noi de fluturi pentru fauna țării considerați ca mari rarități.