Comuna Baia

Comuna Baia se află în partea de sud-est a judeţului Suceava, în zona de podiş, în imediata apropiere a munţilor.

Baia, cunoscută în trecut sub numele de Târgul Moldovei, este o localitate din județul Suceava, România, resedința a comunei cu același nume.

Aici s-a aflat unul din cele mai vechi orașe din Moldova, probabil cea mai veche resedintă domnească a țării. În zonă s-a așezat o comunitate de germani (fie sași, fie germani din Galiția), prezența acesteia fiind dovedită de faptul că orașul medieval a avut un sigiliu cu legenda în limba latină.

De la aceasta comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sfinții Petru si Pavel și Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă geografic, iar a doua fiind în ruină.

Urmând drumul dinspre miazăzi, care străbate peste dealul Tâmpesti, la opt kilometri de Fălticeni, se află Baia, care a fost cel mai vechi oraș și prima capitală a Moldovei, dar care astăzi e doar un sat ca multe altele, cu vestigii din vremurile de odinioară.

Asezarea de aici este foarte veche și datează din Paleolitic. La Plopii Băii a existat o cetățuie, întărită cu valuri și șanțuri de pământ, cu urme de unelte de silex și ceramică precucuteniană. Alte urme din epoca metalelor și din perioada prefeudală atestă o continuitate neîntreruptă de viețuire.

La începutul mileniului al II-lea e .n., favorizată de așezarea sa în cadrul culoarului larg al Moldovei și de potențialul natural și economic variat al unităților învecinate, Muntii Stânișoarei și Podișul Sucevei, care se întâlnesc aici, localitatea s-a transformat în târg. Baia este unul dintre târgurile românești existente cu mult înaintea întemeierii statului feudal de sine stătător Moldova. Săpăturile arheologice atestă o viață urbana în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

Apariția și dezvoltarea timpurie a târgului au fost stimulate de bogățiile solului și subsolului, de situarea localității pe o străveche și însemnată arteră comerciala de interes intern și internațional, stabilirea aici a unor grupuri de mesteșugari români, sași și unguri, veniți din Transilvania, în a doua jumătate a secoului al XIV-lea, precum și de fixarea la Baia a celei dintâi capitale a statului feudal incipient Moldova.

Numele inițial și cel mai frecvent al orașului a fost Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă.

Civitas Moldaviae, Moldavia sau Civitas Moldaviensis, cele germane, Stadt Molde, Molda sau Mulda, cele slave, consemnează numele folosit ulterior de localnici, Baia însemnând mina, baie de minereu (după exploatările miniere presupuse a fi în apropiere).

Târgul Moldavia, pomenit incert în unele izvoare germane îndată după 1200, menționat într-un document halician în 1335, era apreciat în 1339 drept cel mai mare oraș de la răsărit de Carpați. Pecetea târgului poartă inscripția Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești. În 1413, într-o scrisoare a papei de la Roma se vorbea despre orașul Moldavia , care este fruntea acestei țări, iar cronica moldo-germana (1502) amintește și ea de orașul Moldova, o capitală a țării.

Târgul a fost centrul uneia din primele formațiuni politice românesti de la răsărit de Carpați, capitală și reședintă a primilor voievozi, începând cu Dragoș Voda si probabil si în vremea lui Bogdan I. Sub urmașii acestuia, în timpul lui Lațcu Vodă, capitala s-a mutat la Siret, iar în 1388, sub Petru Mușat, la Suceava.

Târgul Moldova a dat numele sau întregului teritoriu românesc de la răsărit de Carpați, poate mai ales datorită rolului jucat în procesul de centralizare și unificare treptată a celorlalte formațiuni politice românești dintre Carpați, Nistru și Marea Neagra, păstrând ulterior doar una dintre numirile inițiale Baia.

În secolele XIV-XVI, Baia a fost unul dintre orașele mediavale înfloritoare, cu rol politic însemnat sub primii voievozi, centru economic, comercial, cultural și religios.

O activitate meșteșugărească diversă și bogată în diferite domenii precum morărit, minerit, lemnărit, olărit sau țesut, explică prezența la Baia, în această perioadă, a unor cuptoare de redus minereu, ateliere de fierărie, cărămidării, mori, velnițe, oloinițe, pive, steampuri, amintite în documente sau deduse din investigațiile arheologice.

O problema neclarificată este cea referitoare la existența lângă Baia, sub coasta satului Bogata, a unor mine de aur și argint, contestate astăzi de geologi, însă pomenite în unele documente de epocă și consemnate pe o hartă a Principatelor Române din 1828-1832, când sunt notate cinci semne de mina la sud și sud-est de oraș. Aceste mine sunt pomenite frecvent în tradiția populara, în toponimul Borta lui Hârjab, indicând probabil urmele vechilor galerii ale minelor.

În veacul al XV-lea, orașul Baia avea o piață largă, lângă catedrala catolică, un punct fortificat pentru provizii și adăpost în caz de primejdie, pivnițe mari, depozite de mărfuri, casă de lemn, cu pereți decorați cu ceramică smălțuită. Negustorii din Baia vindeau, în țară și străinătate, vite, oi, miere, ceară, pește, grâne… și cumpărau în schimb unelte, postavuri, obiecte de podoabă…

Baia a fost și un important centru religios. În secolul al XIII-lea câțiva misionari dominicani au ridicat aici o biserica. În 1377 este pomenită într-un document și o biserică franciscană.

În 1410, din porunca lui Alexandru cel Bun, s-a început construirea catedralei catolice, cea mai mare din Moldova, construcție ale cărei ruine, impunătoare, se văd și astazi. Din 1420 Baia a fost și reședința unei episcopii catolice, desființată probabil după lupta din 1467. Mai existau, de asemenea, patru biserici ortodoxe, din care se pastrează astăzi numai două.

Un eveniment dintre cele mai însemnate din viața orașului l-a constituit lupta cu ostile maghiare, condusă de Matei Corvin în 1467.

Trufașul rege al Ungariei străpunsese trecătorile Carpaților și năvălise în țară, asupra iernii, pe neașteptate, cu mercenarii lui Jiscra și Darocz, cu pretendenți ascunși la curtea sa si care râvneau de câțiva ani tronul Moldovei. Invadatorii au prădat și incendiat nenumprate sate și orase, iar în data de 14 decembrie au făcut popas la Baia, cu gândul ca apoi, cu ostile odihnite bine să atace inima si creierul Moldovei, Suceava, până la care mai erau 30-32 de kiloemtri.

La Baia regele maghiar și-a lăsat trupele fără nici o pază, la băuturi și la prăzi, dar, scrie cronicarul, având Ștefan Vodă știre și prinzând limba, marți noaptea, decembrie 15, au aprins târgul asupra lor, când erau fără nici o grijă. Cotropitorii au fost înfrânți cumplit. Au căzut peste 12.000 de oameni și, scrie Grigore Ureche, singur craiul, rănit de săgeată foarte rău, deabea au hălăduit pe poteci, de-au ieșit în Ardeal.

Orașul a fost reclădit stradă cu stradă, casă cu casă, reluându-și întreaga activitate.

La 1561, Alexandru Lapușneanu, încurajând schimbul intens de mărfuri din aceasta zonă, fixa la Baia patru iarmaroace pe an în data de 13 martie, 29 iunie, 8 septembrie si 14 octombrie, în alternanță cu altele trei la Bistrița.

De aici a plecat criticul literar Mihai Gafița, mort în cutremurul din data de 4 Martie 1977.

Astăzi, comuna este formata din doua sate: Baia si Bogata, având 67.90 de locuitori. Se găsesc patru școli, tot atâtea grădinițe, o școală de arte și meserii, un muzeu etnografic și cinci biserici ortodoxe.