Găina – Lucina

În sit au fost identificate trei tipuri de habitate de interes comunitar, toate prioritare: păduri aluviale cu anin negru şi frasin, turbării active şi turbării cu vegetaţie forestieră. Situl adăposteşte o populaţie compactă de mesteacăn pitic în zona centrală, acoperită de pin de pădure, aici fiind prezente şi specii iubitoare de umezeală ca floarea de cenuşă siberiană şi valeriana greacă (scara doamnei). Floarea de cenuşă siberiană şi mesteacănul pitic sunt considerate relicte glaciare. În sit poate fi întâlnit râsul, specie de interes conservativ. Dintre speciile de plante de interes comunitar, situl găzduieşte o populaţie izolată de curechi de munte. Mai pot fi întâlnite şi specii de plante care se dezvoltă pe terenuri slab înmlăştinite şi margini de mlaştini împădurite. Pe masură ce va creşte depozitul de turbă, acestea vor evolua spre mlaştini împădurite cu trestioară, barba popii, creţuşcă, călţun, salcie aurie. Zona montană de mlaştini oligotrofe cuprinde un tinov sărac în substanţe nutritive, acoperit cu muşchi arctic de turbă. Tot aici se întâlneşte şi roua cerului, una dintre puţinele plante carnivore din România. Situl se suprapune cu rezervaţia naturală botanică „Tinovul Găina-Lucina“ cu o suprafaţă de 1 ha, şi cu rezervaţia naturală „Cheile Lucavei“, cu suprafaţa de 33 ha.