Pietrosul Broștenilor – Cheile Zugrenilor

În sit se întâlnesc mai multe tipuri de habitate, cel forestier încadrându-se la Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea). Acest habitat este reprezentat de molidișuri bătrâne, pure sau în amestec cu fagul, paltinul sau mesteacănul. Vegetația arbustivă este reprezentată de afin și merișor. Situl cuprinde pe lângă acest habitat care domină ca suprafață și următoarele habitate: Tufărişuri alpine şi boreale, Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios, Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin și Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci silicioase, primele două habitate enumerate aflându-se în acest sit într-o stare excelentă de conservare. Sunt citate de aici specii de importanţă botanică deosebită, ameninţate la nivel global şi european, precum zada, scara Domnului, omagul și mai multe specii de clopoței de pădure (dintre care una este prioritară pentru conservare). Sunt descrise din sit specii endemice şi subendemice ameninţate (precum garoafa, crucea voinicului, firuța și sipica de munte), alături de alte specii incluse în Lista Roşie națională a plantelor superioare (buzișorul, mlăștinița, orhidea fantomă, vulturica, voiniceriul pitic și orhidea ură). Sunt prezente foarte multe specii de licheni în zonă, dintre care amintim lichenul renilor și barba ursului. Flora specifică stâncăriilor este frecvent întâlnită pe versații abrupți, dintre specii remarcându-se floarea de colț, care în acest sit se găsește la cea mai joasă stațiune din Moldova. Petrosia se întâlnește la nivel național numai în acest sit și anume pe Pietrosul Broştenilor în punctul numit Pietrosul Bogolin, la altitudinea de 1600-1700 m. Suprafaţa pe care se află această plantă nu depăşeşte 150 m2. Planta creşte în fisurile şi poliţele stâncilor în asociaţie cu clopoțeii, ienupărul pitic, trestioara, păiușul, anghinarea oilor și horștii, alături de care apar și puieţi de molid, zmeur, cimbrișor, afin negru, merișor și numeroase specii de licheni şi muşchi. Descoperirea acesteia este valoroasă deoarece este unica specie a acestui gen vegetal aflată la mare distanţă spre nord faţă de rudele sale situate în bazinul mediteranean.