Tinovul Mare Poiana Stampei
Tinovul Mare Poiana Stampei este un sit de importanță comunitară situat în comuna Poiana Stampei din județul Suceava și Tiha Bârgăului din județul Bistriţa-Năsăud.
Cod
ROSCI0247
Caracteristici
Bioregiunea: alpină.
Ecoregiunea: Carpaţii Orientali, Podişul Sucevei.
Suprafaţa: 695 hectare.
Altitudinea: 1.024 maximă, 900 minimă, 952 medie.
Căi de acces
Pentru a ajunge în sit se urmează DN17 (Vatra Dornei-Bistriţa Năsăud) până în localitatea Poiana Stampei, sat Căsoi, după care se continuă pe un drum forestier spre Dornişoara, până în sit. Se poate ajunge şi cu trenul, cu coborâre în halta Dorna Borcut sau halta Poiana Stampei.
Habitatele de interes comunitar din sit
7110 – Turbării active
91D0 – Turbării cu vegetaţie forestieră
7120 – Turbării degradate capabile de regenerare naturală
Speciile de interes comunitar din sit
Amfibieni și reptile: Triton carpatic (Triturus montandoni).
Nevertebrate: Calul dracului (Leucorrhinia pectoralis), Calul dracului (Cordulegaster heros).
Plante: Drepanocladus vernicosusv Curechi de munte, Gălbenele (Ligularia sibirica), Dicranum viride.
Caracterizarea sitului
Situl este reprezentativ pentru Bazinul Dornelor şi adăposteşte trei habitate de turbărie de interes comunitar, dintre care cel de turbărie activă şi cel de turbărie împădurită sunt prioritare, acestea aflându-se aici într-o stare excelentă de conservare. Importanţa sitului este accentuată şi de existenţa unor populaţii foarte bine reprezentate de curechi de munte şi două specii de muşchi rare, aflate şi ele într-o stare foarte bună de conservare și indicând o calitate excelentă a habitatelor. Două specii de libelule şi tritonul carpatic întregesc importanţa acestui sit din nordul ţării.
Geologie / geomorfologie
Situl se află în Depresiunea Dornelor, fiind caracterizat printr-un mozaic de elemente specifice aparţinând pe de o parte ariei vulcanice şi flişului transcarpatic, iar pe de altă parte ariei de cristalin şi flişului extracarpatic. În paleogen aici au pătruns apele mării făcând legătura cu apele din nordul depresiunii Transilvaniei. Tinovul Poiana Stampei s-a format pe depozitele aluviale andezitice ale terasei pârâului Dornişoara. În baza orizontului inferior de turbă apare un orizont de argilă plastică impermeabilizată printr-un nivel hidrostatic ridicat.
Pedologie
În sit predomină solurile hidromorfe (solul gleic cu subtipurile tipic şi turbos), alături de care se mai întâlnesc histosoluri (solul turbos tipic) şi cambisoluri (solul brun acid).
Hidrologie
Cursul principal de apă este râul Dorna, cu afluentul său Dornişoara. Regimul de alimentare a reţelei hidrografice este mixt, freatic şi pluvial. Apele fiind puternic acidulate se încarcă cu bicarbonaţi de sodiu, potasiu, calciu şi fier din rocile pe care le străbat.
Aspecte climatologice
Teritoriul sitului se înscrie în ţinutul climatic de munte, în care se individualizează topoclimatele de depresiune şi vale. Clima este una montană răcoroasă, cu temperaturi medii ale lunii ianuarie sub –6 °C, în luna iunie acestea nedepăşind 14 °C, cantitatea medie anuală a precipitaţiilor are valori de peste 600 mm. Gerurile târzii şi cele timpurii sunt destul de frecvente.
Vegetația
Vegetaţia mlaştinii este puternic influenţată şi modelată de prezenţa muşchiului de turbă, pe alocuri înălţându-se zone bombate numite muşuroaie, populate, la fel ca şi întreaga mlaştină, cu diferite specii de plante vasculare ierboase şi lemnoase. Plantele lemnoase care se dezvoltă în aceste zone sunt merişorul, afinul şi răchiţelele, care trăiesc şi în restul păturii de muşchi alcătuită în acest sit din 11 specii de muşchi de turbă. Acestora li se asociază şi specii de muşchi de pământ, dintre care amintim bungeacul şi jabia. Alte plante ierboase din mlaştinile oligotrofe sunt reprezentate de pedicuţă, brădişor, ferigi (feriga de baltă, feriga cartusiană şi feriga de mlaştină), iarbă albastră, ţepoşică, bumbăcariţă, păiuş, târsă, viţelar, mâna Maicii Domnului, sclipeţi, coacăz, nu-mă-uita, ochiul şarpelui, rusuliţă, rotungioară, roua cerului şi mai multe specii de rogoz. În stratul vegetal de sub copaci există un depozit de muşchi de turbă dezvoltat sub forma muşuroaielor cu bumbăcariţă şi afin negru, alături de care mai apar pufuliţele, ruginarea şi afinul de turbă, iar în bălţi întâlnim pipirigul cerbilor. În şănţuleţele existente în jurul muşuroaielor, înierbate temporar sau constant acoperite cu apă, se întâlnesc adesea roua cerului, diferite specii de rogoz, pipirigul cerbilor, coada zmeului şi chiar trifoiştea. Multe din aceste specii se găsesc şi pe marginea bălţilor existente pe suprafaţa mlaştinii. Plantele lemnoase din mlaştina oligotrofă sunt reprezentate de pin silvestru, mesteacăn pufos, mesteacăn comun, iar spre margine apar mestecănaşul şi mesteacănul pitic, alături de anin alb, ienupăr pitic, ienupăr comun, iovă, jneapăn şi molid. Speciile de interes comunitar sunt curechii de munte, împreună cu un muşchi care creşte în zonele umede sub forma unor tufe laxe de culoare verde brun şi o altă specie de muşchi cu durată lungă de viaţă, care se dezvoltă pe trunchiurile arborilor. Toate aceste trei specii se găsesc într-o stare excelentă de conservare în sit.
Fauna
Fauna de nevertebrate este diversă, fiind în mare parte strâns legată de condiţiile de umiditate caracteristice tinoavelor. În acest sit organismele animale unicelulare sunt bine reprezentate prin diverse specii, multe dintre ele considerate relicte. Fauna de păianjeni este şi ea prezentă cu multe specii, aşa cum este şi entomofauna din zona tinovului. Fauna de insecte este reprezentată aici prin gândaci, păduchi de carte, furnici, ploşniţe de plante şi libelule, dintre care două, cu aceeaşi denumire populară de calul dracului, sunt de interes comunitar, populaţiile lor găsindu-se într-o stare excelentă de conservare. În ceea ce priveşte fauna de lepidoptere sunt citate 120 de specii care trăiesc în acest tinov, printre ele fiind unele specii noi pentru fauna ţării şi chiar pentru ştiinţă. Herpetofauna este reprezentată de o specie de interes comunitar, tritonul carpatic, alături de care apar salamandra, şarpele de apă, şopârla de munte, broasca roşie de munte şi brotăcelul. Dintre mamifere se întâlnesc vulpea, jderul şi veveriţa, iar speciile de păsări care apar frecvent în sit sunt câneparul, şorecarul comun, fâsa de pădure şi cea de luncă, ciocănitoarea pestriţă mare şi cea neagră, cinteza de pădure, măcăleandrul, codobatura albă şi cea de munte, pitulicea verde mică, pitulicea sfârâitoare, mierla gulerată, graurele, cocoşul de munte, sturzul cântător şi altele.
Contact
Informații preluate din Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).