Cheile Lucavei
Cheile Lucavei este arie naturală protejată de interes național situată în partea nord-vestică a județului Suceava, în comuna Moldova-Sulița.
Rezervația se întinde pe versantul estic al Obcinei Mestecăniș, în bazinul inferior al Pârâului Lucava, afluent drept al râului Moldova.
Cheile sunt situate între munții Știrbul (1.477 metri) la nord și Găina (1.455 metri) la sud, la ieșirea din comuna Moldova-Sulița spre herghelia de la Lucina.
Rezervația a fost declarată arie naturală protejată de interes național prin Legea numărul 5 din 6 Martie 2000, cu scopul de a proteja elementele geologice, floristice și peisagistice.
Aria protejată se suprapune cu situl Natura 2000 Găina-Lucina.
În 2004, prin Hotărârea de Guvern 2151/2004, suprafața rezervației a fost mărită datorită importanței stâncăriilor calcaroase care adăpostesc specii floristice rare și a izvorului de apă sulfuroasă cu efecte benefice asupra organismului.
Istoric
Cheile Lucavei s-au format prin străpungerea de către Pârâul Lucava a unui masiv de calcare mezozoice, mai exact dolomite triasice aflate în aripa externă, estică, a sinclinalului Rarău. Procesul de formare a cheilor s-a desfășurat pe parcursul a mii de ani, prin acțiunea erozivă a apei asupra rocilor calcaroase.
Drumul care străbate cheile a fost construit între anii 1846-1847 de armata austriacă, în perioada în care Bucovina făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Acest drum, lung de aproximativ 7 kilometri, a fost creat pentru a asigura accesul spre herghelia de la Lucina, unde armata austriacă a selectat din caii locali și a creat vestita rasă de cai huțuli, denumită după etnia huțulilor care locuiesc în zonă. Această rasă este singura rasă românească autohtonă de cai, cu animale de talie mai mică, foarte rezistente și potrivite pentru transportul montan.
Zona este locuită de huțuli, o etnie de limbă slavă cu origini controversate, cunoscuți ca oameni mândri și sălbatici ai pădurilor, care și-au păstrat tradițiile și modul de viață de-a lungul secolelor.
Caracteristici unice și remarcabile
Cheile Lucavei se întind pe o suprafață de 33 de hectare și sunt caracterizate prin formațiuni calcaroase spectaculoase. Lățimea cheilor ajunge până la opt metri, ceea ce permite trasarea unui drum carosabil prin ele, spre deosebire de alte chei din zonă care sunt mai înguste. Pereții cheilor măsoară aproximativ 75 metri înălțime și sunt neregulați, cu banchete etajate și sfârtecați în relieful specific dolomitelor, fără urme de marmite, ceea ce exclude o origine endocarstică.
Rezervația este importantă din punct de vedere floristic datorită a două plante declarate monumente ale naturii: strugurele ursului (Arctostaphylos uva-ursi) și floarea de colț sau floarea reginei (Leontopodium alpinum), cunoscută și sub numele de albumița. Pe lângă acestea, în rezervație mai crește și sângele voinicului.
Pădurile din rezervație își păstrează în mare parte structura naturală, datorită înclinației versanților care le face greu accesibile și a statutului de arie naturală protejată. În versanții cheilor cresc numeroși molizi și brazi, cuprinzând aproape integral în pădure aria protejată.
În versantul drept al văii, la aproximativ 50 de metri amonte de podul rutier de la intrarea în chei, se află o peșteră neamenajată cu o dezvoltare de aproximativ o sută de metri, în care trăiesc lilieci. Peștera poate fi accesată pe o potecă care urcă de la panoul cu indicația rezervației către un perete de calcar.
Rezervația adăpostește și un izvor de apă sulfuroasă potabilă, renumită pentru efectele benefice asupra organismului, precum și un izvor de apă dulce, ambele situate în apropierea cheilor.
La baza stâncăriilor spectaculoase, este amenajat un loc de popas pentru vizitatori.
Lungimea propriu-zisă a cheilor este de aproximativ un kilometru, dar compensează prin farmecul peisagistic deosebit. Intrarea în chei este străjuită de o stâncă mare, iar stâncile albe și impresionante pot fi văzute de la distanță.
Ce se poate vizita
Vizitatorii pot admira formațiunile geologice spectaculoase ale cheilor, cu pereți înalți de aproximativ 75 de metri și stâncării albe impresionante. Pot observa flora protejată, inclusiv floarea de colț și strugurele ursului, dacă vizitează în perioada de înflorire. Locul de popas amenajat de Direcția Silvică Suceava oferă un punct de oprire pentru relaxare și contemplare.
Peștera din versantul drept poate fi explorată de către cei care doresc o experiență de speologie ușoară, cu o dezvoltare de aproximativ o sută de metri. Accesul se face pe o potecă marcată care urcă de la panoul rezervației.
Izvorul de apă sulfuroasă potabilă și izvorul de apă dulce reprezintă puncte de interes suplimentare pentru vizitatori.
În apropiere se află Herghelia de la Lucina, unde pot fi văzuți caii de rasă huțul și caii de Bucovina, precum și aria protejată Tinovul Găina-Lucina, o zonă importantă pentru mlaștinile oligotrofe care adăpostesc specii rare de plante, cum este mesteacănul pitic.
Durata recomandată pentru vizitare
Pentru o vizită prin chei cu mașina sau pe jos, incluzând opriri la locul de popas și la izvoare, se recomandă aproximativ una-două ore.
Pentru cei care doresc să exploreze și peștera sau să facă drumeții în zona împrejurătoare, durata vizitei poate fi extinsă la trei-patru ore.
O vizită combinată cu Herghelia de la Lucina și Tinovul Găina-Lucina poate dura o zi întreagă.
Mențiuni
Accesul cu mașina este posibil prin chei, pe drumul forestier DJ86 care leagă comuna Moldova-Sulița de herghelia Lucina. Drumul este carosabil dar nemodernizat, fiind construit încă din anii 1846-1847. Pentru a ajunge la chei, se parcurge DJ 175 din Pojorâta (situată pe DN 17 / E 576) pe Valea Moldovei până la comuna Moldova-Sulița (aproximativ 30 de kilometri pe drum modernizat), apoi se continuă pe drumul forestier spre Lucina aproximativ 15-20 de minute. Cheile sunt situate la ieșirea din comună. Există posibilități de parcare la locul de popas amenajat.
Există un loc de popas amenajat la baza stâncăriilor spectaculoase.
Se recomandă îmbrăcăminte confortabilă pentru drumeții, potrivită pentru zona montană. În funcție de sezon, vizitatorii trebuie să ia în considerare temperaturi mai scăzute și posibilitatea de precipitații. Încălțăminte robustă de drumeție este esențială, deoarece terenul este accidentat și pot exista zone cu pietriș și roci. În timpul verii, îmbrăcăminte ușoară din materiale respirante, dar și un strat suplimentar pentru zonele umbrite și răcoroase. În anotimpurile reci, îmbrăcăminte caldă, impermeabilă și straturi multiple.
Fiind o rezervație naturală protejată, vizitatorii trebuie să respecte regulile de protecție a mediului: nu se culeg plantele protejate, nu se deranjează fauna, nu se lasă deșeuri. Peștera nu este amenajată pentru vizitare turistică, așa că explorarea ei se face pe propria răspundere și necesită echipament adecvat și experiență minimă de speologie. Terenul accidentat și pereții înalți ai cheilor prezintă riscuri de cădere de pietre sau alunecări, mai ales după precipitații. Drumul forestier poate deveni dificil de parcurs în condiții meteo nefavorabile sau în sezonul rece. Nu există acoperire permanentă de telefonie mobilă în zonă.
Zona este locuită de huțuli, o comunitate cu tradiții specifice, iar vizitatorii sunt îndemnați să respecte obiceiurile locale. Rezervația face parte din situl Natura 2000 Găina-Lucina, așa că se aplică regulile stricte de protecție a biodiversității. Se recomandă vizitarea în timpul zilei, deoarece nu există iluminat. Pentru explorarea peșterii, este indicat să se meargă în grup și să se anunțe cineva despre traseul planificat. Zona oferă oportunități excelente pentru fotografie de natură și peisagistică.
Cele mai potrivite perioade pentru vizitare sunt primăvara târzie (mai-iunie) când flora este în plină înflorire, incluzând floarea de colț și strugurele ursului, și vara (iulie-august) când vremea este favorabilă pentru drumeții. Toamna timpurie (septembrie-octombrie) oferă peisaje spectaculoase cu culorile schimbătoare ale vegetației. Iarna poate fi frumoasă pentru iubitorii de peisaje montane înzăpezite, dar accesul poate fi dificil din cauza condițiilor meteo și a drumului forestier nemodernizat. Se recomandă evitarea perioadelor cu precipitații abundente, când drumul forestier devine greu practicabil și există risc crescut de alunecări de teren.
Cod
- RONPA0746 – arie naturală protejată de interes național
Program de vizitare
Aria protejată este accesibilă permanent, fără restricții de program.
Fiind o arie naturală protejată liberă, vizitatorii pot accesa zona în orice moment al zilei, însă se recomandă vizitarea în timpul orelor de lumină naturală, din considerente de siguranță.
Tarife de vizitare
Accesul în aria protejată este gratuit.
Contact
comuna Moldova-Sulița, județul Suceava, România