Bistrița Aurie
Bistrița Aurie este o arie naturală protejată de importanță comunitară, parte a rețelei ecologice europene Natura 2000.
Situl se întinde pe o suprafață de 346,9 hectare și este localizat de-a lungul râului Bistrița, în partea central-vestică a județului Suceava.
Zona protejată include teritoriile administrative ale comunelor Cârlibaba, Ciocănești și Iacobeni, fiind situată la altitudini cuprinse între 813 metri și 1.109 metri.
Situl este traversat de drumurile naționale DN 17 și DN18, care asigură legătura între orașul Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, respectiv între Baia Mare și Sighetu Marmației.
Bistrița Aurie reprezintă un sit natural de interes comunitar desemnat pentru protejarea biodiversității și menținerea într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice specifice zonei montane inferioare. Importanța ecologică a sitului derivă din prezența pădurilor aluviale cu arin și a vegetației lemnoase cu salcie de-a lungul râului montan. Aceste păduri de luncă exercită un rol esențial în asigurarea calității apei, reducerea eroziunii malurilor și atenuarea inundațiilor în zonele adiacente.
Numele râului Bistrița Aurie provine din prezența aurului aluvionar în sedimentele de albie. În trecut, nisipurile aurifere au fost exploatate de locuitorii din zonele Cârlibaba și Iacobeni, iar urme ale spălării aurului pot fi observate și astăzi prin numeroase gropi și movile mari pe treptele de luncă ale Bistriței Aurii. La anexarea Bucovinei de către Casa de Habsburg, pe valea Bistriței Aurii se găseau numeroase sălașe ale spălătorilor de aur, în special la gurile afluenților Valea Stânei, Puciosu și Argestru.
Zona prezintă o mare importanță culturală prin echilibrul om-natură păstrat de-a lungul secolelor. Localitatea Ciocănești, numită și Comuna Muzeu Ciocănești, ilustrează perfect această valoare culturală aparte prin tradițiile și meșteșugurile păstrate vii până astăzi.
Istoric
Situl de Importanță Comunitară ROSCI0010 Bistrița Aurie a fost declarat prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1964 din 13 Decembrie 2007, privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România. În mai 2022, zona a fost protejată și ca arie specială de conservare (ROSAC0010).
Regulamentul sitului a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1118 din 16 iunie 2016. Limita sitului a fost stabilită în Ordinul de Ministru nr. 1964 din 2007, cu modificările ulterioare.
Râul Bistrița, afluentul cu debitul cel mai mare al Siretului, își are izvorul pe versantul nordic al Munților Rodnei. În sectorul superior, până la confluența cu pârâul Dorna de la Vatra Dornei, râul poartă denumirea de Bistrița Aurie, după sedimentele de albie care conțin nisipuri aurifere. Afluenții de stânga ai Bistriței în acest sector sunt Valea Stânei, Andronic, Botoș, Gropăria, Oița, Brezuța, Fieru și Argestru, iar cei de dreapta sunt Diaca, Humor, Scoruș, Pârâul Rece, Suhărzelu Mic, Suhărzelu Mare, Tisa, Ciotina și Haju.
Exploatarea aurului aluvionar din Bistrița Aurie are o istorie îndelungată. Procesul de dezagregare, transport și eroziune, la care se adaugă greutatea specifică și stabilitatea chimică ridicată a aurului, au determinat concentrarea sa în aluviunile râului. Datorită culorii sale atrăgătoare, aurul s-a extras inițial prin simpla colectare din aluviunile râurilor sau prin spălarea și concentrarea aluviunilor cu ajutorul unor unelte simple ingenios confecționate.
Caracteristici unice și remarcabile
Bistrița Aurie reprezintă o zonă naturală în lunca râului, încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților Orientali. Situl conservă două tipuri de habitate naturale de interes comunitar:
Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) – habitat caracteristic apelor din zona montană inferioară. Aceste păduri aluviale cu arin au o diversitate foarte bogată și joacă un rol deosebit în asigurarea calității apei, reducerea eroziunii malurilor și atenuarea inundațiilor în zonele adiacente.
Vegetație lemnoasă cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane – vegetația arbustivă specifică cursurilor montane rapide.
În partea inferioară a versanților, în amestec cu fagul, se întâlnesc alte specii de foioase: carpen, jugastru și paltin. În lungul apei se găsesc esențe moi, în special arin, plop și salcie.
Situl protejează specii importante din fauna, ihtiofauna și flora Bucovinei, reprezentând un coridor ecologic valoros pentru carnivore mari precum lupul, ursul brun și râsul.
Clima văii Bistriței se menține în limitele zonei temperat-continentale, cu nuanțe diferite în funcție de altitudine, formele de relief și particularitățile dinamicii atmosferice. Îngustimea văii și curenții de aer creează un climat local specific.
Zona este renumită pentru peisajele naturale spectaculoase și pentru așezările tradiționale din apropiere, în special Ciocănești, care păstrează arhitectura și tradițiile locale.
Ce se poate vizita
Pădurile aluviale de luncă – ecosisteme valoroase cu diversitate bogată de specii vegetale și animale, accesibile prin traseele existente de-a lungul văii.
Valea Bistriței Aurii – sectorul superior al Râului Bistrița, cu peisaje montane caracteristice și ape limpezi de munte.
Vegetația specifică – esențe moi de luncă (arin, plop, salcie) și păduri mixte de amestec pe versanți.
Fauna locală – cu șanse de observare a unor specii de păsări, mamifere mici și, cu noroc și precauție, urmele prezenței carnivorelor mari.
În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes turistic, istoric și cultural:
Comuna Ciocănești – așa-numita Comună Muzeu, cu peste 600 de case tradiționale decorate cu motive bucovinene, inclusă de Lonely Planet în topul celor mai colorate destinații din Europa.
Vatra Dornei – stațiunea balneoclimaterică situată la confluența Bistriței Aurii cu pârâul Dorna, la aproximativ 10-15 kilometri.
Rezervații naturale din zonă: Codrul secular Giumalău, Cheile Zugrenilor, Jnepenișul cu Pinus cembra – Călimani, Piatra Țibăului, Rezervația Bila-Lala.
Monumente istorice și lăcașuri de cult din Vatra Dornei: Biserica Nașterea Maicii Domnului (1902), Biserica romano-catolică Schimbarea la Față a lui Isus (1905), Cazinoul Băilor (1898), Gara Vatra Dornei (1902) și Clădirea Izvorului Sentinela (1896).
Complexul gospodăresc Ioan Nichituș din satul Iacobeni – construcție din secolul al XIX-lea, monument istoric.
Durata recomandată pentru vizitare
Vizită scurtă de orientare: două-trei ore – plimbări pe traseele existente de-a lungul văii, observarea vegetației de luncă și a cursului râului.
Vizită completă a sitului: o jumătate de zi sau o zi întreagă – pentru explorarea mai multor zone ale sitului, observarea faunei și florei, fotografii ale peisajelor naturale.
Pentru vizitarea sitului împreună cu obiectivele turistice din zonă (Ciocănești, Vatra Dornei, rezervații naturale din apropiere): două-trei zile.
Mențiuni
Situl este ușor accesibil cu mașina, fiind traversat de drumurile naționale DN 17 (Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei) și DN18 (Baia Mare – Sighetu Marmației). Parcările se găsesc în localitățile din zonă: Cârlibaba, Ciocănești, Iacobeni și Vatra Dornei. Nu există parcări special amenajate în interiorul sitului, dar vizitatorii pot opri în siguranță pe drumurile secundare și în zonele permise din localități.
Se recomandă îmbrăcăminte confortabilă, adaptată activităților în natură și sezonului.
Fiind o arie naturală protejată parte din rețeaua Natura 2000, există anumite restricții și responsabilități pentru vizitatori. Este interzisă deteriorarea sau distrugerea habitatelor naturale, colectarea plantelor sau dăunarea faunei. Nu este permisă abandonarea deșeurilor în zonă. Nu este permisă tăierea sau deteriorarea vegetației, colectarea speciilor protejate de floră. Este interzisă deranjarea, vânarea sau capturarea animalelor sălbatice. Vizitatorii trebuie să mențină distanța față de fauna locală.
Zona este habitat pentru carnivore mari (urs, lup, râs). Vizitatorii trebuie să fie precauți, să nu circule singuri pe poteci izolate, să nu lase resturi alimentare și să facă zgomot moderat pentru a semnala prezența lor.
Versanții pot fi abrupți în anumite zone, iar traseele pot fi alunecoase după ploaie sau în timpul iernii.
Vremea se poate schimba rapid în zonele montane. Vizitatorii trebuie să verifice prognoza meteo înainte de plecare.
Apa Râului Bistrița este rece și curentul poate fi puternic, mai ales primăvara la topirea zăpezilor. Nu este recomandată înotul.
Cea mai bună perioadă pentru vizitare este primăvara târzie și vara (mai-septembrie), când vegetația este în plinătate și accesul este mai ușor. Toamna oferă peisaje spectaculoase prin culorile frunzișului.
Cod
- ROSCI0010 – arie naturală protejată de interes comunitar / sit de importanță comunitară
Program de vizitare
Situl Bistrița Aurie este o arie naturală protejată accesibilă publicului în permanență, fără orar de vizitare restricționat.
Vizitarea se poate efectua în orice zi a săptămânii, pe tot parcursul anului, respectând regulamentul ariei protejate.
Tarife de vizitare
Accesul în situl Bistrița Aurie este gratuit.
Contact
județul Suceava, România