Larion
Larion este o arie naturală protejată de importanță comunitară situată la granița dintre județele Bistrița-Năsăud și Suceava, în zona montană a Carpaților Orientali.
Aria se întinde pe 3.058,8 hectare, din care 72% în județul Bistrița-Năsăud și 28% în județul Suceava.
Situl este localizat în extravilanul comunei Lunca Ilvei și pe teritoriile comunelor Coșna și Poiana Stampei din județul Suceava.
Importanța ariei derivă din prezența habitatului prioritar de turbărie cu vegetație forestieră 91D0, protejat la nivel european, și din rolul de culoar ecologic pentru carnivorele mari.
Zona face parte din rețeaua ecologică europeană Natura 2000 și include rezervația naturală de interes național Crovul de la Larion, cu o suprafață de 250 hectare.
Situl este străbătut de drumul județean DJ 172D care leagă Ilva Mare de Teșna și de traseul turistic Via Transilvanica.
Istoric
Aria naturală protejată Crovul de la Larion a fost inclusă în Hotărârea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud numărul 3 din 1995 cu o suprafață de 250 hectare. În anul 2000, zona a fost preluată în Legea 5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a – zone protejate.
Propunerea de includere în rețeaua europeană de arii naturale protejate a fost făcută de WWF în cadrul proiectului LIFE05 NAT/RO/000176 – Habitate prioritare alpine, subalpine și forestiere din România. Inițial, suprafața propusă a fost de 169 hectare și cuprindea doar turbăria cu vegetație forestieră. Prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile numărul 1964 din 13 Decembrie 2007, zona a fost desemnată sit de importanță comunitară cu o suprafață de 3.016 hectare.
Grupul de lucru Natura 2000 organizat la nivelul Ministerului Mediului a hotărât extinderea suprafeței pentru ca situl să funcționeze ca și culoar ecologic pentru carnivorele mari – urs, lup și râs – dinspre situl Cușma și Călimani Gurghiu spre zona Sucevei. Prin Ordinul numărul 2387 din 29 Septembrie 2011, suprafața sitului a fost majorată cu șapte hectare, totalizând 3.023 hectare.
În mai 2022, situl a fost declarat arie specială de conservare prin Hotărârea Guvernului numărul 685.
Caracteristici unice și remarcabile
Principala caracteristică a sitului este prezența habitatului prioritar 91D0 – turbărie cu vegetație forestieră, considerat prioritar pentru conservare la nivelul Uniunii Europene. Tinovul sau mlaștina oligotrofă s-a format pe locul unei mlaștini sau al unui molidis defrisat, prin colmatarea unui lac și popularea zonei cu turbă. Turbăria se află într-o stare de conservare relativ bună, cu un strat de turbă de aproximativ trei metri grosime.
Turbăriile cu vegetație forestieră reprezintă o etapă intermediară între turbăriile active, improprii vegetației forestiere, și pădurile propriu-zise. Tinovul este înconjurat de păduri de molid cu structuri complexe, neregulate, cu exces de umiditate în sol. Sunt prezente rare exemplare de cireș, brad și fag. Pe văile umede apar aninul alb, mesteacănul și plopul tremurător.
Flora specifică include planta carnivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), o relictă glaciară adaptată la soluri sărace în nutrienți, cu o densitate de aproximativ 500 exemplare pe hectar. Alte rarități floristice sunt bumbăcărița (Eriophorum vaginatum), afinul (Vaccinum myrtillus), ruginarea (Andromeda polifolia), buzișorul (Corallorrhiza trifida), iarba cășunăturii (Saxifraga cuneifolia), orhideea Epipogium aphyllum și specia de mușchi Buxbaumia viridis.
Pădurile sunt formate din molid, pin silvestru și mesteacăn pufos și se remarcă prin capacitatea naturală mare de regenerare, subliniată de prezența puieților de diverse vârste. Aproximativ 110 hectare sunt reprezentate de păduri de molid cu mușchi de turbă și afini, molidiș cu mușchi de pământ, molidiș cu anin alb și molidiș cu măcrișul iepurelui.
Fauna este reprezentată de populații importante de carnivore mari: ursul brun (Ursus arctos) – specie prioritară, lupul (Canis lupus) și râsul (Lynx lynx). Aceste specii folosesc habitatele din zonă ca loc de hibernare și reproducere. Situl funcționează ca și culoar ecologic pentru carnivorele mari dinspre situl Cușma și Călimani Gurghiu spre zona Sucevei.
Alte mamifere prezente sunt mistrețul, cerbul, căprioara, vulpea, jderul de copac, jderul de piatră și hermelina. Avifauna include cocoșul de munte, corbul, mierla, mierla de apă, ciocănitoarea, cucul, sturzul, fazanul, sticletele și cinteza.
Situl este localizat în Depresiunea Dornelor, o depresiune tectono-erozivă drenată de Bistrița și afluenții săi Dorna și Neagra Șarului. Relieful variat cuprinde zonă montană, deluroasă și teren de luncă, sculptat în formațiuni sedimentare pliocene și vulcanice.
Ce se poate vizita
Situl dispune de infrastructură de vizitare creată prin proiectul de management din 2015.
Sunt marcate două trasee tematice în teren cu o lungime totală de 15 kilometri, dotate cu 12 panouri informative care oferă detalii despre habitatele și speciile comunitare. Traseele permit explorarea turbăriei și a pădurilor de molid, oferind oportunități de observare a florei și faunei specifice.
Limitele sitului sunt vizibile în teren pe 22 kilometri, marcate cu vopsea și două sute stâlpi din beton. Limitele ariei naturale protejate Crovul de la Larion sunt marcate pe cinci kilometri. La intrarea în sit funcționează un punct de informare construit special pentru vizitatori, unde se pot obține detalii despre zona protejată.
Pentru observarea faunei sălbatice, în special a carnivorelor mari, sunt construite opt puncte de observare tip foișor, fiecare cu o suprafață de opt metri pătrați. Aceste observatoare permit urmărirea animalelor în condiții de siguranță, fără a le deranja.
Traseul Via Transilvanica traversează zona, oferind o oportunitate excelentă de a explora situl în contextul unui traseu de drumeție mai amplu.
Zona este accesibilă și prin intermediul căii ferate Ilva Mică – Vatra Dornei, construită în perioada Imperiului Austro-Ungar și dată în folosință în 1938. Această cale ferată include nouă tuneluri, 12 viaducte și 22 de poduri, reprezentând una dintre cele mai complexe lucrări de cale ferată din România.
Durata recomandată pentru vizitare
Pentru o vizită completă a sitului care să includă parcurgerea unuia dintre traseele tematice, opriri la punctele de informare și observatoarele pentru faună, precum și timp pentru observarea naturii, se recomandă alocarea a patru-șase ore. O drumeție pe ambele trasee tematice necesită o zi întreagă.
Pentru vizitatori care doresc să exploreze zona în profunzime sau să practice fotografia de natură, se recomandă cazarea în localitatea Lunca Ilvei pentru una-două nopți.
Cei care parcurg traseul Via Transilvanica pot aloca o zi pentru explorarea sitului în cadrul acestui traseu mai amplu.
Mențiuni
Accesul auto se face pe drumul județean DJ 172D care leagă Ilva Mare de Teșna și străbate situl. Drumul este asfaltat și accesibil pentru toate tipurile de autovehicule. Din comuna Lunca Ilvei, există drumuri forestiere care duc spre zona sitului. Parcarea se poate face în zona punctului de informare sau la marginea drumurilor forestiere, cu condiția de a nu bloca accesul vehiculelor de intervenție.
De-a lungul traseelor tematice sunt amenajate locuri de popas. La aproximativ patru kilometri de la ieșirea din Lunca Ilvei, pe valea pârâului Silhoasa, pe drumul forestier care duce spre gara din Larion, este construit un loc de popas cu o masă și câteva bănci. Situl dispune de amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc în zonele autorizate.
Cele două trasee tematice marcate acoperă 15 kilometri și sunt dotate cu 12 panouri informative. Traseele sunt concepute pentru a prezenta habitatele de turbărie împădurită și diversitatea floristică și faunistică a zonei. Marcajele din teren facilitează orientarea vizitatorilor pe traseu.
Se recomandă echipament de munte adecvat.
Zona este habitat natural pentru carnivore mari – urs, lup și râs. Deși animalele evită de obicei contactul cu oamenii, vizitatorii trebuie să respecte regulile de siguranță în zonele cu urși: nu mergeți singur pe poteci, faceți zgomot pentru a anunța prezența, nu lăsați resturi de mâncare și evitați deplasarea în crepuscul sau noapte când animalele sunt mai active.
În sezonul de culegere a fructelor de pădure (vară – toamnă), există risc de incendii accidentale. Este strict interzisă aprinderea focului în afara vetrelor special amenajate. Fumatul în zonele împădurite este interzis.
Zonele cu turbărie pot fi periculoase dacă vă abateți de pe traseele marcate. Solul mocirlos poate fi instabil și există risc de înfundare. Rămâneți pe traseele marcate și urmați indicațiile de pe panouri.
Vremea în zonele montane se poate schimba rapid. Verificați prognoza meteo înainte de a porni și fiți pregătiți pentru schimbări bruște de temperatură sau precipitații. În cazul furtunilor puternice, evitați zonele deschise și culmile.
Drenarea limitată din zonele de turbărie poate crea zone alunecoase. Atenție sporită este necesară după perioade cu precipitații abundente.
Situl face parte din rețeaua Natura 2000 și este o zonă protejată. Vizitatorii trebuie să respecte regulile ariilor protejate: nu deranjați fauna, nu culegeti plante, nu lăsați resturi menajere, rămâneți pe traseele marcate. Colectarea plantelor sau animalelor este strict interzisă.
Respectați liniștea zonei pentru a nu deranja animalele sălbatice. Folosiți observatoarele amenajate pentru urmărirea faunei, nu improvizați puncte de observație care ar putea perturba habitatele.
Se recomandă începerea vizitelor dimineața devreme pentru a beneficia de maximum de ore de lumină naturală și pentru a crește șansele de observare a faunei sălbatice. Evitați vizitele în crepuscul sau noapte din cauza prezenței carnivorelor mari.
Cel mai bun sezon pentru vizitare este sfârșitul primăverii și vara (mai – septembrie), când vegetația este în floare și accesul pe trasee este mai ușor. În această perioadă, roua cerului și alte plante caracteristice turbăriilor pot fi observate în vegetație activă. Primăvara timpurie (martie – aprilie) poate prezenta provocări din cauza zăpezii reziduale și a drumurilor mocirloase de la topirea zăpezii. În această perioadă, unele trasee pot fi greu accesibile. Toamna timpurie (septembrie – octombrie) oferă peisaje spectaculoase cu culorile toamnei și posibilitatea de observare a faunei care se pregătește pentru iarnă. Toamna târzie și iarna (noiembrie – martie) pot face accesul dificil din cauza zăpezii și a temperaturilor scăzute, dar oferă o experiență unică pentru iubitorii de natură sălbatică.
Pentru observarea animalelor, perioadele de tranziție – dimineața devreme și seara târziu – sunt cele mai propice, în special primăvara și toamna când animalele sunt mai active.
Cod
- ROSCI101 – arie naturală protejată de interes comunitar / sit de importanță comunitară
Program de vizitare
Situl este deschis publicului în permanență, fără restricții de orar.
Tarife de vizitare
Vizitarea sitului este gratuită.
Contact
județul Suceava, România