Biserica Sfântul Onufrie (Siret)

În anul 1560, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, preotul Mihul din Siret, însoțit de un grup de români iobagi pribegi din Ardeal, ridică o bisericuță din lemn pe un teren primit de la pârgarii Siretului. În jurul anului 1600, este construită o biserică de piatră în locul celei din lemn, iar într-un document din 1646 se precizează că Schitul Sf. Onofrei este metoh al Mănăstirii Putna.

În anul 1673, domnitorul Ștefan Petriceicu (1672-1673; 1673-1674 și 1683-1684) zidește actuala biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie. Pe peretele pridvorului, deasupra ușii de acces în pronaos, se află pisania cu stema Moldovei, încadrată într-un arabesc, având următoarea inscripție în limba slavonă: „Această biserică a zidit-o Io Ștefan Petriceicu Vodă cu soția sa Maria în anul 7181 (=1673)”. Biserica a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei.

Hramul a fost ales după Mănăstirea Sfântul Onufrie din Lavriv din secolul XIII, situată la 20 km față de granița actuală a Ucrainei cu Polonia, unde domnitorul Ștefan Petriceicu este pomenit printre ctitori și unde este înmormântat în 1690.

În anul 1775 s-a înființat Schitul Sf. Onufrie, dar acesta a fost desființat de către autoritățile austriece în 1785. Biserica a devenit biserică parohială a satului Mănăstioara. Biserica a fost declarată monument istoric în anul 1919.

Cutremurul din 4 Martie 1977 și alunecările de teren au dus la înclinarea bisericii cu 3 grade și ruperea ei în trei corpuri distincte. Între anii 1987-1990 s-au efectuat lucrări de reparație, biserica fiind stabilizată și consolidată, evitându-se astfel ruinarea ei.