Mănăstirea Pătrăuți

Mănăstirea a fost construită în anul 1487 de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, conform pisaniei originale în slavonă care încă se poate vedea deasupra ușii de intrare: „Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 (1487) luna iunie 12.”

Mănăstirea făcea parte din ansamblul singurei mănăstiri de maici ctitorită de Ștefan cel Mare și era destinată în special îngrijirii răniților din luptele purtate în preajma Cetății de Scaun a Sucevei. Prima atestare a satului Pătrăuți datează din timpul domniei lui Alexandru cel Bun, imediat după anul 1400.

În 1600, la Pătrăuți a fost înmormântată monahia Protaisia (cneaghina Marinca), soția marelui logofăt Gavriil Hîra. Sfântul Ștefan cel Mare a dăruit bisericii un epitrahil brodat cu fir de argint aurit și mătase, pe care erau brodați el și doamna Maria Voichița ținând în mâini Sfânta Cruce.

Mănăstirea a fost desființată de Imperiul Austriac la începutul secolului al XIX-lea, transformându-se în parohie sătească timp de peste 200 de ani. În 2021, viața monahală a fost reînființată prin hotărârea Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților din 31 martie 2021, prima stareță fiind stavrofora Alexandra Bădrăgan, venită de la Mănăstirea Sucevița.