Mănăstirea Probota (Dolhasca)

Prima atestare documentară a unei biserici în această zonă datează din anul 1391, în timpul domniei lui Petru Mușat, când exista o biserică de lemn dedicată Sfântului Nicolae în „Poiana Siretului”.

În 29 noiembrie 1443, domnitorul Ștefan al II-lea dă uric de fondare și întărire a mănăstirii Pobrata cu hramul „părintelui nostru și făcătorului de minuni Nicolae”. În această biserică, Ștefan cel Mare a îngropat-o pe mama sa, Oltea Doamna, decedată în 1465.

Actuala mănăstire a fost construită în anul 1530 de către domnitorul Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare. Lăcașul de cult a fost pictat în interior și exterior în 1532. Mănăstirea a îndeplinit rolul de necropolă domnească a Moldovei între 1522-1677, aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș, Ștefan Rareș, al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare.

În anul 1622, mănăstirea a fost prădată de tâlhari care au incendiat unele clădiri și au profanat morminte. În 1646, Vasile Lupu a început lucrări ample de refacere care au durat până spre 1680. În perioada 1996-2001, mănăstirea a beneficiat de un amplu proces de restaurare sub egida UNESCO, cofinanțat de Japan Trust Fund for World Heritage și Ministerul Culturii din România.