Mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneţ, ctitorită de voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt, a fost construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai până la 14 septembrie).

Ansamblul mănăstirii este formată din patru obiective:

• Biserica Sfântul Gheorghe – datând din 1488, cu pridvor din 1547;
• Ruine chilii – datând din secolele XV-XVIII;
• Clopotniță – datând din 1488;
• Zid de incintă – datând din secolele XV-XVIII.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.