Mănăstirea Zamca (Suceava)

Prezența armenilor în Moldova este atestată încă din secolul al XIV-lea, când aceștia s-au refugiat pe aceste teritorii pentru a scăpa de persecuții. În anul 1401 domnitorul Alexandru cel Bun înființează o episcopie armeană la Suceava.

După cele mai noi informații, Mănăstirea Zamca a fost construită la începutul secolului al XVII-lea. Complexul medieval Zamca a început să fie ridicat în anul 1606, într-o poziţie strategică, pe unul din platourile vestice ale oraşului.

În mijlocul naosului bisericii Sfântul Auxentie se află piatra de mormânt a lui Agopșa (Iacob) Vartan, pe care se află următoarea inscripție: „Aceasta este piatra de mormânt a lui Agopșa, fiul lui Amir (principe), acesta este întemeietorul sfintei biserici, a murit în 1051 (=1602) după era armeană”,

Se pare că cei care au ridicat mănăstirea au fost fraţii Auxent, Hagop şi Grigor, fiecare dintre ei ridicând câte o clădire: primul a construit biserica, în timp ce ceilalţi doi au ridicat câte o capelă.

Comunitatea armenească de pe aceste meleaguri a trecut prin perioade dificile. În perioada lui Petru Rareș, armenii au fost persecutați, deoarece religia lor era considerată a fi neortodoxă. Cei care au ales să se convertească au supraviețuit regimului, în timp ce unii dintre ei au fost uciși, datorită credinței puternice pe care o aveau. Mulți au ales să fugă în Transilvania, în timp ce Mănăstirea Zamca a fost arsă din temelii.

Cu toate acestea, datorită lui Ioan Vodă cel Cumplit, un domnitor de origine armeană, Mănăstirea Zamca a fost reconstruită.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava în mai multe rânduri. În 1690 mănăstirea a devenit cartierul general al armatei polone pentru toate operațiunile lor din Moldova legate de participarea Poloniei la Războiul Sfintei Ligi împotriva Imperiului Otoman. Rămânând la mănăstire mai mulți ani, polonezii au construit o rețea extinsă de fortificații bastion, care sunt bine păstrate până astăzi. Numele popular al mănăstirii, „Zamca”, provine probabil din această perioadă; derivă din „zamek”, cuvântul polonez pentru castel.