Mihai Dimian avertizează că subfinanțarea cercetării și suprasolicitarea profesorilor afectează locul universităților în topurile mondiale

Conform datelor din raportul OECD Education at a Glance 2025, sistemul de învățământ superior din România se confruntă cu o lipsă acută de cadre didactice.

În timp ce media Uniunii Europene este de un profesor la 15 studenți, în România raportul este de 1 la 19, iar la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava (USV) situația este și mai presantă, cu un cadru didactic la 26 de studenți. Această realitate contrazice ideea unui sector public supradimensionat în zona universitară, unde, dimpotrivă, numărul de posturi a scăzut cu aproximativ 8% pentru a răspunde dificultăților fiscal-bugetare.

Impactul asupra vizibilității internaționale a universităților

Unul dintre principalii indicatori care penalizează universitățile românești în clasamentele internaționale este tocmai raportul dintre profesori și studenți (Faculty-to-student ratio).

Normele didactice ridicate reduc considerabil timpul pe care profesorii îl pot aloca activității de cercetare, afectând competitivitatea instituțiilor de învățământ superior.

Această situație limitează capacitatea universităților de a urca în topurile globale, în ciuda eforturilor depuse pentru eficientizarea resurselor existente.

Cercetarea românească pe ultimul loc în Uniunea Europeană

Subfinanțarea cronică a cercetării rămâne o problemă majoră, România alocând doar 0,38% din PIB pentru acest sector, conform Eurostat 2023. Această cifră plasează țara noastră pe ultimul loc în UE, mult sub penultima clasată, Bulgaria (0,58%), și de aproape șase ori sub media europeană de 2,28%.

În ciuda acestei discrepanțe financiare majore, universitățile românești reușesc să producă rezultate notabile, depășind în anumite cazuri așteptările raportate la resursele investite.

Nevoia de o dezbatere publică bazată pe realități

Deși s-au făcut progrese considerabile în ultimii ani, spațiul public și politic este adesea dominat de idei preconcepute sau interese care nu reflectă situația actuală a învățământului superior.

Analiza subliniază necesitatea unei evaluări corecte a fiecărui sector public, evitând generalizările și recunoscând eforturile universităților de a menține standardele de calitate în condiții de finanțare limitată.

Consolidarea sistemului universitar necesită o viziune ancorată în date statistice și o susținere reală a cercetării și a resursei umane.