Zidirea Mănăstirii Sfântului Ioan cel Nou din Suceava

Biserica actuală a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, având hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, a fost începută în 1514 de către fiul lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb (1505-1517) și terminată de fiul lui Bogdan, Ștefăniță (1517-1527) în anul 1522.

Clădirea este impunătoare, repetând cu mici deosebiri forma și stilul bisericii binecredinciosului Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamț.

Pisania de deasupra ușii de intrare în pridvor are următorul cuprins: Cu voința Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a voit binecredinciosul și de Hristos iubitorul IO BOGDAN VOIEVOD, din mila lui Dumnezeu Domn la Țării Moldovei, să zidească Biserica Mitropoliei Sucevei unde este hramul marelui martir purtător de biruință Gheorghe. Și a început să zidească în anul 7022 (1514) și n-a ajuns să săvârșească, și fiul său, IO ȘTEFAN VOIEVOD, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, cu ajutorul lui Dumnezeu, a zidit de la ferestre în sus și a săvârșit în anul 7030 (1522) luna noiembrie 6, iar a domniei sale al șaselea curgător și a fost sfințită cu mâna Prea Sfințitului Mitropolit Kir Teoctist.

Până în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, la Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou a fost reședința mitropoliților Moldovei. Biserica fiind menită să fie catedrală mitropolitană, cu spațiu necesar desfășurării ceremoniilor la care participau dregătorii domnești, se deosebește de celelalte ctitorii voievodale, prin suprimarea încăperii mormintelor. Ca la orice centru mitropolitan sau arhiepiscopal, la Suceava au existat iscusiți caligrafi, osârduitori gravori în lemn și metal, dascăli de limbă română, greacă și slavă. A funcționat aici o școală teologică, sprijinita mai cu seamă de marii mitropoliți: Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigore Roșca și Anastasie Crimca.